Veneam de la Brașov spre Ploiești și waze-ul ne-a recomandat, ca de obicei, DN1A, alternativă la Valea Prahovei. Am constatat încă odată, plin de nervi, că Secția Drumuri Naționale (SDN) Ploiești, este undeva, în epoca marilor tunuri, față de SDN Brașov. La recomandarea unui prieten, m-am oprit să mănânc ”ceva” la Butoiul Vesel, în Cheia. Bine am făcut că l-am ascultat. Am descoperit cel mai bun loc de pe tot traseul Săcele – Ploiești unde poți să te răsfeți cu mâncăruri tradiționale, gătite la superlativ.
Încep cu iubirea vieții mele, SDN Ploiești. Îmi e cât se poate de clar că domnul șef secție Vlad Cătălin (căruia noi toți i-am plătit 89.980 lei salarii în 2020, conform declarației de avere), a fost selectat ca șef (cel mai probabil prin concurs, sanchi!) pentru că are are abilități speciale. Clar nu ca cele ale colegilor de la SDN Brașov care se pricep să întrețină drumuri naționale.
Sun sigur că domnia sa are unele excepționale în cultivarea, întreținerea și asigurarea prosperității gropilor periculoase pe carosabil și diluarea vopselei și numărului marcajelor. Adică abilități foarte apreciate de oligarhia care conduce la sud România.
Nervii pe care mi i-a produs contrastul dintre cum este întreținut DN1A până la Baba Rânca (meritul SDN Brașov) și cum se transformă el în capcană mortală pentru șoferi imediat ce treci de indicatorul cu Prahova (huuuooo SDN Prahova! rușine, mangafalelor!), mi-au produs o foame puternică.
Plus frica, pentru că am rău de înălțime și pe serpentinele către Cheia nu știam ce să evit mai întâi: prăpastia de lângă drum sau craterele din el? Rușine, SDN Prahova!
Mi-am amintit că un prieten îmi recomandase cu căldură ”o pensiune nouă, cu restaurant” la care fusese el în urmă cu câteva luni. Mă făcuse destul de curios cu poveștile lui despre patroni, ceva gen: ”doi frați, împreună cu soțiile, s-au decis să se riște și să facă pensiunea și le-a ieșit. Trebuie neapărat să mergi să mănânci acolo, dacă treci prin Cheia”.
Enervat la culme (Huuuuoo SDN Prahova!!!) și cu glicemia scăzută, l-am sunat. Mi-a explicat unde e cârciuma: ”după ce treci de mânăstire spre Ploiești, cum faci curba și treci podul, la 50 – 100 de metri, pe stânga, pe sensul spre Brașov. N-ai cum să ratezi”.
N-am ratat. Prima impresie a gurmandului hămesit care eram, a fost ”hopa, aici e ceva interesant!”. De ce? Păi, în primul și în primul rând pentru că terasa din fața pensiunii strălucea de curățenie. Asta chiar dacă se învecinează direct cu praful și pietroaiele de pe marginea DN1A (Huuuuoo SDN Prahova!!). Pe urmă, pentru că mi-a creat acea impresie loc sigur, de hrană proaspătă și bine făcută.
Odată ajuns la masă, am putut să studiez locul și am înțeles de ce am senzația asta: personalul, de la 16 ani (probabil) în sus, zbârnâia. Unii pe lângă clienți, alții pe lângă bar, alții pe lângă mese și unul, special 😊, în jurul unor tuciuri.
Recunosc, tuciurile așezate pe pirostrii, chiar la intrare, în aer liber dar protejate de niște pânze de praful care ar fi putut să vină de pe DN1A (Huuuuoo SDN Prahova!!!), m-au hipnotizat. M-am dus direct la ele, să văd ce se întâmplă acolo. Ce să se întâmple? În ele bolboroseau diferite fierturi: de văcuță, de fasole cu afumătură etc, etc, amestecate cu interes sporit de domnul din poze.
L-am întrebat dacă mă lasă să-l pozez – sigur că da! Am intrat în vorbă și am aflat că este unul dintre cei doi frați de care îmi povestise prietenul meu – mulțumesc pentru recomandare, Radule. Mi-a spus că este responsabilul principal de lucru la tuciuri și că îi place maxim ce face. Nici nu era cazul să-mi zică, pentru că se vedea. Omul era 100% implicat în gestionarea situației.
Când i-am spus că aș vrea să public pozele, m-a întrerupt și mi-a zis: ”stai puțin să-l chem și pe frate-miu, că el e motorul”. A venit și fratele cu soția. I-am pozat și pe ei acolo, lângă tuciuri. Cum nu eram acolo ca să fac o poveste despre afacerea lor, nu am fost interesat să aflu foarte multe date despre de ce și cum s-au apucat de ea. Probabil o să o fac cu prima ocazie, că am impresia că merită.
Pe scurt, tot am aflat ceva. Acum ceva timp și-au zis că pot avea succes dacă accesează o finanțare prin Start-up Nation, au accesat și s-au decis să se implice ambele familii în dezvoltarea ei. Deși au deschis-o în pandemie, au reușit să o crească. Acum sunt binișor, dar e loc de mult mai bine.
Eu revin la mâncare. Pentru că era foarte cald afară, am început tradițional românește cu o… bere rece. Mi-au oferit Zăganul nefiltrat, bere locală excepțională. Adică pentru un băutor de vin cum sunt eu, am descoperit că pot savura cu mare plăcere o bere, dacă aia e Zăganu. De ținut minte.
Am înțeles că unul dintre principiile după care funcționează cârciuma este acela de a folosi ingrediente și produse locale. Bravo, nene. Punct bonus. Am comandat cu mare poftă o ciorbă de afumătură și sarmale, desigur. Când ai ocazia să mănânci sarmale lângă ciorba făcută afară, la tuci? Rar, trebuie să recunoașteți.
Cât am așteptat mâncarea savurând berea (știu, sacrilegiu, dar muream de sete și berea era fabuloasă!), m-am uitat ce e în jur. Mi-a plăcut ce văd. La două sau trei dintre mese erau niște bikeri care savurau niște fripturi, ceva. N-am putut să mă abțin și m-am cam holbat la ei: arătau foarte bine farfuriile. Nu păreau nemulțumiți. 😊
La alte mese, stăteau cel mai probabil niște oameni din zonă, ieșiți la masa de prânz. Era duminică, după ora 12.30, cu o vreme superbă, după cum am zis mai sus. Atmosfera era una de tihnă. Mi-a plăcut maxim.
Au venit ciorbele. A mea a fost destul de bună. Nu la superlativ, dar decentă. Ce am apreciat în primul rând a fost faptul că avea acel gust specific ingredientelor proaspete. Bună, bună. La fel și sarmalele, corect făcute, nu spectaculoase, dar cu acel gust bun, de mâncare proaspătă și bine gătită. Aceeași părere au avut-o și comesenii mei: mâncare bună, nu cu fițe.
Aromele astea și atmosfera mă fac să spun că Butoiul Vesel din Cheia este restaurantul unde vei poate mânca cea mai proaspătă mâncare de pe tot traseul dintre Săcele și Ploiești.
Prețurile sunt ok, de la mediu spre sus. Condițiile generale sunt, așa cum spuneam, igienice, cu un plus pentru toalete care arată ca unele de hotel de patru stele. Jos pălăria. În opinia mea, starea toaletei spune foarte multe despre cum abordează patronatul ideea de sănătate și igienă publică.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Tot personalul. Este unul dintre acele locuri rare în care îi vezi pe cei mici de vârstă trăgând cot la cot și fără fițe alături de cei mai mari. Buna înțelegere dintre ei mi-a creat o stare generală de confort, de relaxare. Mi-a mai plăcut sloganul: ”Trăim ca să zâmbim!”, și cred că e prima echipă dintr-un restaurant pe care o văd că respectă sloganul casei și îl transferă clienților.
Ce nu mi-a convenit, și n-o să-i înțeleg niciodată pe cârciumari de ce fac asta, a fost să constat că un ardei iute m-a costat 1 leu, coșul de pâine de pe masă – 4 lei, chiar dacă nu m-am atins de ea, smântâna 3 lei, chestii care au făcut ca ciorba mea de 16 lei în meniu să ajungă la 24 de lei pe notă. Înțeleg logica pentru care unii fac asta, dar nu o să fiu niciodată de acord: pune-le, domne, în preț, ca să nu pari necinstit.
Una peste alta, vă recomand cu căldură să vă opriți la Butoiul Vesel dacă treceți prin Cheia. Fac pariu că în următorii ani va deveni un punct de referință în toată zona, dacă vor menține echipa așa cum este.
Închei reamintindu-vă că anul trecut toți am pus bani să-i plătim 89.980 lei salarii domnului șef secție SDN Prahova, Vlad Cătălin, iar drumurile naționale din Prahova sunt printre cele mai prost întreținute din regiune.
Recomandare făcută de Mihai Popescu
Acesta nu este un articol plătit. El reflectă experiența autorului, fără nicio condiționare și face parte din campania noastră de promovare a oamenilor și a afacerilor care sunt un plus pentru comunitate. Observatorul Prahovean îți recomandă Butoiul Vesel din Cheia, restaurantul și împreună, să susținem comunitatea de afaceri locală.
 Ploiești, este undeva, în epoca marilor tunuri, față de SDN Brașov. La recomandarea unui prieten, m-am oprit să mănânc ”ceva” la Butoiul Vesel, în Cheia. Bine am făcut că l-am ascultat. Am descoperit cel mai bun loc de pe tot traseul Săcele – Ploiești unde poți să te răsfeți cu mâncăruri tradiționale, gătite la superlativ.){kind=link}